stau la plajă
pielea se cojește
mi se duc și ultimele urme ale săruturilor tale
le îndepărtez odată cu pielea moartă

miroase a alge descompuse printre scoici distruse sub tălpile nude
întinse pe nisipul ud și înspumat de valuri
nicio adiere de vânt
e prea liniște...
prea liniște pentru un pui pierdut printre umbreluțe de soare

o imagine cu tine strigă din mine
o aud în timpane și muțește până să o audă și marea

marea, această confidentă a mea
ce mereu mi-a ascultat gândul,
pe care o iau acasă într-o cochilie
de fiecare dată când mi-e dor de tine.