Copilul fricii doarme ziua în poala mea
legat la ochi își suge degetul

Se teme de omul din fântână
de rădăcinile sălciilor
de ruinele unui râu
de mirosul cărților

Fuge de limba de leu
de limba de om
simte privirea marelui muribund

Noaptea copilul fricii
mă duce în brațe ca pe o păpușă
trece prin fața oglinzii
legat la ochi

Se împiedică de o rădăcină
se prăbușește în râul ruinat
fuge de limba mea de om
de mirosul meu din cărți

Copilul fricii va fi tatăl
marelui muribund