sunt într-o dungă, bătut cu dalta într-o femeie
rănile trupului zac murate în cloroform, se supun
încă unui intrus, încă o săptămână plânsă prin toate
colțurile, dramele cocoloșite altă dată se desfac
în culori plăcute, un budoar cald și narcotic
dar ce caut eu în spațiul acesta derizoriu
un hoț de organe cocoșat de tăria deciziilor
atras de piața occidentală a feng shui-ului feminin

mi se pare o țicneală de om cumpătat până la
o limită, ecoul bătăilor în daltă se răspândește încet
valurile organelor se liniștesc, o punte dantelată
duce către alte cotloane fără indicatoare, numai
cărarea spre subconștient să n-o apuc, să nu întorc
privirea. iau notițe din fuga retinei, poate și-un pic
de teamă, mă trag înapoi și-mi șterg costumul
și urmele de daltă apoi cos bine. fără anestezie