întâi am numărat cum ies umbre din sobă

apoi cu unghii de jar le-am separat în două

deoparte cele care semănau cu tata; și celelalte

curând nu au mai încăput alături; au plecat; sau focul s-a stins

atunci a început sfântul gheorghe să-și lepede pintenii și să mă legene; pe picioare

cu mănuși de oțel îmi ducea la gură biblia și mă alăpta; cu litere; o vreme bună foame nu mi-a fost

fiind bărbat în devenire când m-am plictisit am înșelat-o; cu alte cărți

când nu îmi permiteam să plătesc unele noi închideam ochii; îmi imaginam femei inexistente

așa am înțeles; omorârea de balauri nu e o îndeletnicire bănoasă

undeva – în mine – am săpat peșteri

mi-am afumat inima cu lilieci

am învățat să râd să plâng doar când sunt singur

hibernam într-o lingușire a zăpezii

că există alți oameni am aflat din slovele citite pe o cruce; venită pe apă la dezgheț

m-am dorit atunci lemn pe care să se scrie o viață

prin pori mi-au crescut muguri

chiar și acum un nerv se teme și mă părăsește

am să rămân gol; abia atunci m-oi rușina de cele ce am scris