Cel mai des se moare când dă colțul ierbii
Tu venind din geruri, ești prea slab să riști
Înc-o bătălie ca să mai exiști
Și te-mpușcă cerul să te plângă cerbii.

Te petrec izvoare, pietrele îngână
Trist și totuși tandru parc-ar fi Chopin
Cât de mult ți-ar place să pierzi acest tren
Pentru-o primăvară... pentru-o săptămână.


Niciodată vântul n-a bătut mai dulce
Viața, fără straie, n-a umblat pe drum
Cum o face, parcă-n ciuda ta, acum
Care-ți iei în spate hărăzita cruce.