întrebarea nu se pune

în bucătărie ciupercile se sprijină pe ceapă
mirosul de viață vine prin pereți

mâinile copilului întinse spre strada
de sticlă umbra mea
alexei
nu are loc până sus

aici nu mai e nimeni
să umple brațele de cuvinte
adăpate de arome
să ajungă până la
ziua lui decembrie

mă agăț de rafturi de cuvinte
pline de praf
timpul de a șterge moartea
de azi
îmi satură frica

întrebarea nu se pune