Fara sa stiu, deseori, paseam intr-o lume concreta
Unde toti admirau la mine, tacuti, privirea-mi discreta
Fara sa stiu de puterea-mi de-a scrie asterneam deseori pe caiet
Sentimentul simtit in cuvintele mele, placerea de-a scrie-n secret
Fara sa stiu ca exist in natura, in mijlocul ei zi de zi
Plantam, mangaiam mereu trandafirii in mijlocul verii pustii
Fara sa stiu al meu rost fara rost in aceasta lume nebuna
Stateam si-asteptam ades in desert, o cumplita furtuna.