Sunt într-un mormânt
Închis cu al meu gând,
Înconjurat de întuneric
ÃŽntr-un cimitir periferic.

Sunt îngropat de viu,
Întemnițat într-un sicriu.
Cum de-s aici, n-am habar.
Să-mi amintesc e în zadar.

Răceala sufletului meu
Apasă peste trupul greu.
De evadare sunt lipsit
Putrezirii fiind sortit.

Sentimentele-mi sunt moarte,
Pe piept mâinile așezate
Așteptând somnul de veci
Între scândurile reci.

N-aud niciun sunet
Și-ncerc să scot un răcnet;
Dar parcă nu mai știu.
ÃŽn jur totu-i pustiu...

Doar zgomot de sfâșet,
Cum se-nfruptă încet
Viermii din morminte –
E tot ce am în minte.

Nu rabd prea ușor
Gândul c-am să mor,
Căci nu sunt pregătit
Să știu că am murit.
(c)