O parte din mine pierise demult. Cum s-o descriu?
Cămășile-mi spuneau că singur am ajuns la marginea vârstei.
Când am adunat monezile din sângele tonomatului?
Am alunecat între scânduri de brad laolaltă cu morții-
Înclinația axei planetei să fie de vină, ziua mai scurtă?
Nu începuseră cântece,
Ploaia tipărea manuscrise în straturi.
Rafturi cu oase se răsuceau în vânt.
Râul întoarcerii răsturna statuile cu aripa de pelerină.
Dar flacăra brichetei mi-a lins degetele până la os:
Să mă separ de cuvinte, să ard fotografiile toamnei.
La casele mari numai gresia reflectă gesturile mici,
Covorul acoperă faptele bune.
Din pulsul sertarelor am ridicat baricade cu greieri.
Friabil, sunetul telefonului mă ține de umeri.