au plecat fluturii ieri
abia trăgându-și sufletul
pe fire de iarbă pe flori risipite de vânt
au plecat fluturii
- fluturii! -
cu aripi curate
netârâte vreodată pe pământ

târzie vară! omidă avortată! obidă!

îmbâcsiți de păcură și spirt
ard morții tăi dosiți sub cărămidă
în care timpul așteptării s-a lungit

mă trage-a moarte parc-ar fi curentul
mai bine închid ochii uitați deschiși spre soare
simt inima lovindu-și ciocu-n piept
sau drumul mi-a fost scris cu păsări călătoare

n-a fost răgaz să mai trăiesc povestea
zac toate zdrențuite: zmeul harta
și încălțările de când eram copil

fluturi ovali
zâmbindu-mi
mama tata

genunchiul îl pun jos și-mi cer iertare
rotula-mi frânge-o aripă și simt un nod în gât
dați-mi tăria: copilei mele să fiu lumânare
să nu viseze iernile ce vor veni urât