Golul care îmi răspunde,
neantul peste care mâinile mele
alunecă învăluindu-se de tăcere.

Bucăți de suflet lăsate în ruină,
cioburi de sticlă,
sunete de vioară,
chipul tău zâmbindu-mi din fotografia
înrămată.

"Așteaptă-mă!" mi-ai spus.

Iar cuvintele s-au prelins
pe zidurile ude de așteptare.