în căderea amară a florilor
de cireÈ™
îți deslușeam dantela genelor
precum o mâzgă
a generozității știu eu
cărei zeități
clipești repede
vrei sau nu
omiți ce-ai fost învățată
e disperarea să nu orbești
de atâta lumină
pe care bezna ți-o injectează
aproape forțat
...................

toate se cern și se despart
uneori ești șarpe
vezi păsări flamingo portocalii
care fac salturi
pe drumul din palma ta
singura veste buna
este că în sfârșit
ai reușit să-ți zugrăvești mâna
detaliat
nesemănând cu o bucată de campofrio
nici cu un tribal
ci doar atât de străbătută
ca o hartă a lumii
tale... ei... noi...
.....................

un porumbel
ți-a adus un măr
scuzându-se că are lag startul
semnezi pentru a lua la cunoștință
că e legatarul halucinogenelor
care prevestesc
atâtea povești
bănci din parc
unde suflete dau share la vise
păsările portocalii
goneau pe drumul din palmă