În oglinzile în care s-a aruncat odată Narcis -
tras în adînc de propria-i privire
ca de o inspirare a stîncilor submarine -
ne lăsăm o clipă reflectați,
iar undele reci își pasează una alteia
ochii noștri
ce se dau ca niște mingi colorate de-a dura.
Din torentul atîtor chipuri ce curg
amestecate pe geamul apei
împietrite
și-l spală de-amintiri,
netrebnică privirea caută sa deslușească
ochii din care provine,
întinzînd rame din care imediat sar chipurile.
Suntem de apă si alunecam
peste oglinzi,
culori în necontenită curgere...