Imaginație



Visele se adună în haite
le-am auzit tropăind
pe la ferestrele mele.
Vremea nu se preface - e surdă -
și te ocolește un timp
pe prispa întinsă a mărilor
alunecă-n sine
ca un prag singur al răbdării
desenează în oglindă
glasul rămas spânzurat pe coate.
Din carne se despletește sufletul
ca un cer aburit de suflare.
Magicul semn al căutării
a prins viață amețitor de repede
ca să semeni cu cel care ieri
îmi purta numele
în pauza dintre treptele scării.