De-ar fi sa plang la marginea durerii
Invaluita-n clipe nesfarsite
As alerga in inima tacerii
Si m-as preface intr-un varf de munte

De-ar fi sa plang involburate valuri
De suferinte negre si perene
As esua pe magice coclauri
Dintr-un desert imens cu vechi arene

De-ar fi sa plang curburile albastre
Cu locuri sacre fara de izvoare
As prefera sa ma scufund in astre
Si sa ma pierd in vremuri viitoare

De-ar fi sa plang imensitati rebele
Ce-asteapta sa irumpa spre lumina
As rataci cu gandurile mele
Sa pot canta a cerului cununa

Mihail Buricea, Craiova