Poate că lucrurile din jur sunt mai cumplite decât par,
Poate că ele ne privesc, fără să știm, cu o ură infinită,
Poate că aburul roșu care plutește pe străzi e chiar furia unor lucruri,
Poate că ele pun la cale mereu ceva îngrozitor,
Poate că ne pândesc și își ascut ghearele
Să ne sfâșie beregata. N-am știut niciodată ce e în miezul lor ascuns,
N-am știut niciodată ce e dincolo de coaja lor cenușie,
Dincolo de pielea lor de bumbac, de lemn, de tablă, de plastic.
Poate că, țintuite la locurile lor, obiectele se simt părăsite,
Poate cred că nimeni nu le iubește și poate că ele însele ar iubi,
Poate ar vrea să meargă la facultate și să-și facă prieteni,
Poate ar vrea să petreacă împreună Valentine's Day,
Poate ar vrea să pipăie în noaptea parcului jartiera unei fete,
Poate ar vrea să facă dragoste cu amanta pastorului anglican,
Poate ar dori să fumeze opiu sau marijuana,
Poate ar dori să ajungă la Las Vegas, să joace blackjack,
Poate ar vrea să ciocnească ouă roșii, de Paște
Poate ar vrea haine noi, poate ar vrea să doarmă în pielea goală,
Încolăcite unele cu altele, în cearceafuri mari de olandă,
Poate ar vea și ele să nască la Maternitatea Polizu
Oricum, lucrurile din jur sunt mai cumplite decât par,
Oricum, ele ne privesc cu o ură infinită.