O lacrimă
își cântă amarul
în noaptea pustie
furată i-a fost dragostea
de o “clipă”,
pe vecie…
Dansa uneori
mângâiată de stele
iubirea trona
alături de ele.
Acum cerul e negru
De nori încărcat
iubirea-i pierdută
e ultimul vals
și lacrima…
tăcută a rămas!


4/sept/2007