chipul meu plin cu nisip
îmi stă ghemuit ca un făt în palma stângă

celui
care strigă ținând soarele de braț
de la răsărit până la apus
să-mi aducă aminte de tălpile mele desculțe
i s-a făcut sete
iar eu
deși duc toate culorile în mâna dreaptă
când privesc deasupra
mă plec dintotdeauna doar culorii roșii.