Tu
Te ridici falnic,
Din umbra castanilor cu boabe de argilă,
Cu brațele respirând seva adevărului,
Cu ochii mari, înalți spre potecile adâncite de culoare,
De sudoarea nopților,

Ai un farmec aparte,
Când cuprinzi cu brațele arcuite de beția inimii
Ploile dansului cerului și al văzduhului
Ești pacea pentru lumina mea
Și adevărul meu pentru care te chem cu biruința;
Cât aș vrea sa-ți pot feri dragostea adâncă
De arsura solară...
..................
Printre ploi ne jucăm desculți
Un pumn de maci galbeni cântă pentru noi
În lumina lunii tresărită la fereastră
Până când adormim cu visele-n palmă
Spre lumina timpului ce va da rod!