agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 934 .



Lucefere, te văd arzând...
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Emil Filipan ]

2007-10-12  | [This text should be read in romana]    | 




Lucefere, ce trist privești
Din depărtata zare,
Când strălucind te oglindești
În valul lin de mare !

Cum strălucește chipul tău
Mai viu ca niciodată
Și din îndepărtatul hău,
Din zarea-ntunecată,

Ce fulgere de foc arunci –
Văpaie de lumină,
Și cât de mândru ești atunci
Când bolta e senină !

Un secol e de când lucești
Pe-aripile tăriei,
Dar chiar și astăzi tu uimești
Din lungul veșniciei

Prin glasul tău semeț și dur
Și plin de frumusețe,
Ca un cristal frumos de-azur
Cu zece mii de fețe.

Și azi, vrăjit, al tău cuvânt
E flăcări și văpaie
Ca și când, după primul gând
L-ai scris pe prima foaie.

Acum un secol tu erai
În culmea tinereții
Și nici cu mintea nu gândeai
Că drumurile vieții

Te vor conduce spre un tron
Din aur și jăratic,
Căci mult ai suferit ca om,
Poete singuratic !

Ai știut pe cei umili s-asculți
Și-urechea ta, plecată,
Știa că glasul celor mulți,
Al plebei răsculată

Va trebui să biruie
Genunea cea adâncă,
Și glasul tău, ca și el e
Mai dur decât o stâncă.

Te-au prigonit cei tari și-avuți
Întreaga-ți, scurtă viață,
Căci pana ta când o ascuți
Îi fierbe și-i îngheață…

Dar azi, din haos și din hău,
Pe bolta-ntunecată
Când strălucește chipul tău
Mai viu ca niciodată,

Câte văpăi de foc arunci –
Beteală și lumină
Și cât de mândru ești atunci
Când soarele se-nchină !

Și cât de vii mai sunt și azi
A tale nestemate,
Când după-un secol tot mai arzi
Cu-așa intensitate:

“Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie,
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.”

Lucefere, te văd arzând
Mai viu ca niciodată,
Și ca un soare luminând
Din zarea depărtată.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!