ca un cerșetor arțăgos și plictisit
mă lovesc de trecători-
aproape întotdeauna intenționat-
îmi umflu brațele până când simt
cum bietele mâneci pocnesc și fug de mine
și fug de mine

și tot în comparația cu cerșetorul mai am
un alt obicei
să trag de toate capetele răsucite, înnodate, zăpăcite,
de cabluri lăsate aiurea pe lăngă ziduri, panouri publicitare
(fiindcă)
mi-e teamă să nu se spânzure de ele
vreun leu acrobat-evadat de la circ-
o, sau poate vreun trapezist în sandale.

Fie binecuvântate, doamne, toate neoanele tale,
sub lumina lor ocrotitoare,
ce hramul orbirii iluminatoare poartă,
străzile mingiuței ăsteia întunecate, cu buline strălucitoare
devin pulpele cuvintelor mele
și scobitorile tale