agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-19 | [This text should be read in romana] |
Îmi spuneai că sunt urâtă așa, cu două ciori ridicându-mă de umeri până la cer
dar m-ai iubit mereu cu flori de câmp fără nume mi le-așezai ușor la picioare, încă pulsând buzele lor însetate se aplecau să îmi sărute gleznele, le ridicam de subțiori cuvinte mai respirau mai respiram Cu pielea deschisă pâna la lei le priveam, mângâioase, le priveam cum respiră cu fluturi albi așezați pe inimă se deschideau purpurii în țărâna să bea, mereu pândite, cu trupul întors Din genunchii lor înroșiți te striga pământul sămânță atunci ți-am desenat copii în bruma din poală, mai stai... ai întins mâna să-i mângâi, asa cum scânceau cu ochii închiși și iarba înaltă, necosită din tălpi te-am iubit mereu ultima, mereu într-o doară, te-am uitat cu nucii în geam și toaca, (și toaca zăluda înflorind peste drum) cu timpul încolăcit de glezne ca o pâine prea crudă în care ardeai dreaptă, lumină mă priveai cum mă duc și înnodai în broboadă steaua din urmă, las' să fie de drum, și vreascul de lună cu iele împrejur las' să fie, mamaie, de drum, te uitai cu mâna streașină la ochi cum două ciori mă ridicau de umeri până la cer las' să fie de drum
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy