Lasăte îmbrățișată fata soarelui,
Umple ființa ta cu toată iubirea inimii mele.
Strânge-mă fără frică de a-mi face rău,
rănile nostre sunt cuvinte întunecate de o obișnuită scrisoare de durere,
scrisă pentru prea mult timp cu lacrimi de sânge,
dar acuma putem citii fără rușine.
Fiica soarelui
cu ochii verzi,
tu ce ești delicată
și ai parfumul mării,
lasăte incercuită de briza ce sunt
pentru a naviga în o mare de iubire,
cu ajutorul tău nu voi mai fi niciodată furtună.
Fata soarelui,
te voi face fericită împotriva negrului ce încearcă să mă ferească,
nu voi cere altceva
mulțumit de zâmbetul tău.
Nu pune întrebări,
nu te gândi a ceea ce va fi,
nu-mi mulțumi,
mângâie-mă lasându-te purtată de sentimentul curat
și eu voi fi fericit.