EU ÎNCÃ VORBESC

Eu încă vorbesc
chiar dacă nu m-asculți
eu încă vorbesc
fără pauză
din toate celulele
cu tot scheletul
cu toate amintirile
fără să mă repet
... am atâtea de spus
că până si visele
imi sint inundate
de toate cele nezise
vorbesc despre toate cele
o sută de simțuri ale mele
rănite
și vorbesc fugind
calc peste podele cu grele retorici
în timp ce in jurul meu
fâlfâie greoi
compedii si enciclopedii
despre ce n-am spus
lansez în aer
mii de mărturii de iubire
și de ură
deși mă simt
invadat
de consens
cu toți din mine
și vorbesc
despre tot ce văd
despre tot ce mă vede
mai repede
mai clar
mai cald
fără glas
cu nervii optici
deschiși
și răniți
vorbesc
cu toate coastele
adânc înfipte
în aerul strălucitor de metafore
cu pielea subțiată
rezonantă
ca o foaie imaculată ce așteaptă sa fie acoperită
cu fraze si propoziții
concrete
perfecte
cu rotulele gureșe
cu umerii scinteietori
... chiar dacă nu mă asculți
eu încă vorbesc
cu frică și emoție
cu smerenie
și septembrie
că aș putea sa uit
esențialul
că aș putea sa uit
verbele perfecte
că anumite substantive
și-ar putea pierde
aurul
și lustrul de statuie
că aș putea risipi
citate si dictate
cu smerenie
înainte de a mă adormi
imi notez direct pe buzele arse
eseuri cruciale
asupra evoluției retoricii corporale
... îmi voi aminti tot
la primul coșmar conferențial
eu vorbesc
chiar dacă nu mă asculți
nu am timp
să-mi netezesc pe obraji
ploile personale
să-mi desenez pe tâmple
perfectele aripi
autumnale
n-am timp
să-mi analizez sintactic si morfologic
ridurile și cicatricile
n-am timp
vorbesc ...
dacă aș putea sa tac
oh!
dacă aș putea sa tac
o secundă
o conjuncție
atunci ...
aÈ™ deschide gura
pentru ați spune:
ți-am fost amant rău
mai mereu
Poezie



Îă