Tot trupul îmi întreabă fiecare centimetru de silabă
Când vei forma tot sensul existenței mele?
Când vei supune silaba la iubire ca să formeze cuvântul?
“Oricum” se macină între sensurile noastre
Ca un produs alimentar fără de care nu se poate…

Cuvântul e un produs uman alimentar
Pentru sufletul supus iubirii
Un produs uman,
Uman explozibil până-n animalic
Ca un taifun ciufulit
De îngeri năzdrăvani,
De heruvimi supradotați
Cu un curcubeu!

Și astfel
Vreau să-ți fac semn cu buza pe cuvânt,
Să-ți desprind silabele ca să pătrund în sensul lor
Cu forța limbii prelinsă pe tărâmul sfântului.
Și să te iubesc echilibrat cu universul tot, împreună.

Acesta e suspinul meu de dor.