rătăcit printre aburi
mă caut
în această baie comunală
oglinzile-și numără chipurile
valuri de priviri se suprapun
ca straturile pământului
niciuna
nu-și poate schimba destinația
doar la reincarnare
își vor părăsi orbitele
îmi spune un trup ars de soare
cu gambe subțiri și veștede
un aer rece
simt
oameni trecând prin oasele mele
stropesc oglinzile cu umbrele lor
cu pași repezi părăsesc locul
intru-n pielea mea caldă gonind
lumina
adorm...un făt ghemuit în mine...