De unde am început noi n-avea un nume. Se cățărau frunzele cu gust de alb pe tălpi,
aduceau pământul mai aproape fără să înțelegem. Murmuram, doar murmuram
nu știam cum să îți spun...deasupra ta mere.
Cu mâinile pe coapsele-ți goale, ascundeam emoții, una câte una de niciunde venite. Deasupra ta mere.

Din loc în loc mușuroaie de gânduri dezveleau pământul mirat
Cine ești tu?
Cine sunt eu? un timp fără să mușcăm din dorință.

Despletești vântului respirările, atât de simplu te iubesc.
Cu gleznele legate de gânduri, depărtările s-au aruncat din cer
o lume dinaintea noastră.

Am trecut prin oameni, tot ne-am iubit.
Deasupra ta merele,
poftesc pârguite.

Cum să-ți spun?
Ana