ușa se deschide
întâi un scârțâit prelung
ca-ntr-o inimă adormită
și apoi întunericul

mi s-au întipărit în minte
mâinile tale-
căutau ceva nedeslușit
ceva din mine
ceva numai de tine știut

si nu ai mai râs
te-ai lipit de mine ca de o stâncă
și ai tăcut
erai mai rece ca altădată
mai rece chiar ca moartea
și nu te mai mișcai

am vrut să îți vorbesc
dar ochii închiși
neputincioși să se deschidă
au alungat lumina
și tot ce era în mine

în jurul meu
ape moarte