Străbunii mei din vremuri legendare,
Al vostru suflet de umili țărani
A dormitat sub secolii tirani
Ca sub un greu de lespezi funerare.


Dar din adâncul miilor de ani,
Tot ce-a mocnit în voi - frumos și mare -
Irumpe-n mine ca o-nvâlvorare
Spre ceru-ncins în zboruri de vultani,


În sânge mi-arde dorul vostru scris;
Urcați, prin mine, către biruință,
Și-așa, cum ale voastre toate mi-s,


Vă răzbunați, că-n tânăra-mi ființă
A pâlpâit lumina unui vis
Și s-a zbătut suprema năzuință.