Carnea mea e un sfat al părintelui,
Cu o mână de oase
Care strălucesc prin necumințenie în gușa pământului:
Cu brațele ridicate
Dacă mă găsește viermele de pe țeava puștii-
Să aștept lipit de un zid, ca picătura de apă,
Să dispar când se infiltrează lumina.
Înghițit de o pasăre să mă înfășor cu aripile ei.
În fața vorbelor mari să-mi adăpostesc numele.