am întâlint-o undeva
nici nu mai țin minte locul
era tunsă scurt
avea buzele crăpate de sete
își punea des mâinile între picioare
era naivă
nu știa nici măcar să taie un pepene roșu
avea o cămașă purpurie
ca sângele unui țânțar sătul
gemetele-i tropăiau
mergeau-n galop
mi se furișau prin geamuri
ea este un pământ umed acum
eu sunt o fereastră larg deschisă