întâlnirea se petrece mereu cu alt sens
nu mai simt oamenii nu simt decât ritmul lor
jumătatea din care pleacă
gol după gol
haosul
insațiabila căutare
vocile întunecate tot mai fluide
desprinse de suflet

mă împotrivesc inutil oricărei pierderi

îți spuneam atunci pe faleza rece
- nu mai suport nicio pierdere esențială -
tăceai așa cum tac înăuntru cochiliile
mă stăpâneai cu un zâmbet salin

aș fi devorat tăcerea ta
aș fi purtat-o în pântec și astăzi
dar ne înspăimântă dintr-o dată aceleași lucruri
nu mai descoasem de pe noi cuvintele
numărăm noduri în fiecare intersecție
multpreaatenți la detalii

oboseala asta ucide atât de lent încât
uiți că respirăm în aceeași celulă

reîntâlnește-mă