se așează oglinda în fața mea
un mormânt în care
mi se suprapun chipurile ostenite
înfrigurat
cobor din trupul alb și rece
îmi iau o haină groasă
țesută de bunica din partea mamei
fiind egipteancă se pricepea la făcut
veșminte calde
înnod șireturile și urc treptele
una câte una
mă așez la o masă rotundă
unde se juca lumea de plictiseală
bila rostogolindu-se
se oprește la numărul ales de mine
la întâmplare
cad mort de bucurie
sună ceasul
mă ridic și mă privesc cu ochii abia deschiși
în oglindă