te văd în penumbră ca un deget îndreptat către mine
în grabă... o jumătate de coapsă ți-e dezgolită
și zâmbește stins în jumătatea de lumină a dimineții...

ai sălaș pe clapele negre
neatinsă de sorii paraleli risipiți prin toamnă
nisip sărat picură printre buzele tale
și prinde aripi descendente
tonurile de gri te ocolesc

e târziu e noiembrie
e frig afară

dar cerul e verde și vietăți neștiute aleargă
în calea noastră
rugătoare

ziua de joi ne sugrumă în așternut
și toate ploile atinse de umerii tăi goi
însetează