între el și ceilalți se pierdea orașul întreg
mersul cercuri clare aceleași
ca o dictare

pronunța cu voce joasă minciunile
credincios fisurilor luminii
până când ziua sfârșea

tălmăcitor de ceasuri în care ruginea limba în gură
gurile lor aproape stinse
minciunilor le încălzea un ceai leșios
el atâta putea
ca un abur