agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-29 | [This text should be read in romana] |
Învățasem deja cum să dau ceasul înapoi
și te trăgeam după mine spre un perete de argint cioplit rar cu inimi albastre si albe. Subțire ca ața erai dar totuși, voiai să să ramâi, nu-i așa? Nu-i așa?... Năuc și imprevizibil, peisajul descompus din vis te venera. Eu nu știu unde eram, de la o vreme stropii de cuvinte mutante în piatră se transmutau, bâlbâind asfințitul. Dar nu am uitat - o singură dată m-ai rugat să-ți agăț în păr un ciob de sticlă albastră... da! Mult albastru, rece și infinit, mirându-se de noi. A viscolit în ziua aceea și de pe etajeră coborau vrejuri de trandafiri carbonizați și o carte deschisă în care un meșter zidea un perete de argint la capătul nopții, la căpătâiul nostru... Rămâi, nu-i așa? Rămâi... Te-ai întrebat vreodată de ce eu, omul din mine, urlu fără ecou și șoaptele tale îmi rănesc auzul? Te-am întrebat, în cine știe ce secundă uimită, de ce nu mă mai recunosc lupii și potecile copilăriei?
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy