Stăm pe același ceas,
la ore diferite
și printre noi
primăvara zboară,
(nu contează sensul),
ideile rămân sterpe
și cuvintele mor nerostite.
Pentru noi
funigeii sunt plictis
și dragostea o notă falsă.
Pe același ceas, la ore diferite,
buzunarele dor tălpile picioarelor,
sufletele rămân goale,
departe de Euterpe
și mai aproape de Bachus.
* * *