Pleoapele tale
au privit prea devreme în pământ
nereușind să le descopăr
petele gândurilor
cândva simteam stoluri de fluturi
ce îmi zburau frenetic prin stomac
miroseai a levănțică proaspăt culeasă
erai un fenomen al lumii indestructibil
te-am revăzut după mulți ani
trupul tău căra o povară grea
pășeai tristă și solitară
pe un drum cu un sens unic
spre o destinație necunoscută de nimeni
privirea ta asemeni unui vulcan stins
a carui lavă se preschimbase în cenușă
înghețată în craterul trupului tău
într-adevăr
cândva ai fost o femeie
o iubire
un destin
întâia dragoste
a unei speranțe înmormântate.