ți-am adus flori, da...
știai că așa voi face, albe
le-am sprijinit de un braț de cărămidă neștearsă
timpul le-a ocolit pe mai departe
pietrele au vorbit despre tine
neîncetat
imaginare

ți-am adus flori, da...
până la sânge s-au înroșit într-o oră
și nu mai știu până la urmă -
umbra dacă s-a așternut peste soare
sau doar noaptea...

ți-am adus flori, da...
știai că așa voi face, negre...
pe mormânt.