Ca un avorton sângerând
gândul meu haotic
m-a amăgit perfid
cu iluzia zilei de mâine.

Acuma taci
și râzi necontrolat.
Efect întârziat
de morfină pură.

Ca un fetus nedezvoltat
ne plângem existența amorfă
de atâta amar de timp
și dor.

Prea mult, prea mult...
Dacă timpul trece atât de greu,
cum am putea suporta
fie și o clipă
eternitatea?