Nu cred în ploaie (pe mine nu mă udă deloc)
Ești nebun?! (voci: purificare)
Nu cred în soare (pe mine nu mă arde deloc)
Ești nebun?! (voci: iluminare)
Nu cred în iubire (pe mine nu mă atinge deloc)
Ești nebun?! (voci: salvare)

În fiecare dimineață- privesc
cu ochii închiși spre
soare.
Îmi pare că ale lui raze- reușesc
cu focul lor să mă
ardă.
În secunda dintre ochi și
caldură stă ascunsă
Iluminarea.

Când plouă mă arunc mereu
sub răcoarea picăturilor
și aștept însetată
Purificarea.

În soare, în ploaie, în secunde,
în iubiri regăsite, oamenii,
caută cu mâinile goale,
în viața asta nebună
un pas înspre
Salvare.

Eu cred în nebunia ploii (Plânsul nu mă îneacă)
În apă?! (voci: tristețea nu ucide)
Eu cred în nebunia luminii (Totul nu mă sperie)
ÃŽn foc?! (voci: cugetarea nu ucide)
Eu cred în nebunia iubirii (Distanța nu mă oprește)
În viață?! (voci: moartea nu ucide)