Din nimicul pe care îl am
Fac un mare
O umbră de fericire, un calm,
O umbră fără soare.

Misterul îl încurc,
Apun stelele deabea în amurg,
Răsar soarele în dimineața nopții,
Întorc totul pe dos, înviu morții.

Ocolesc fântâna verii,
Adaug căldura în izvorul iernii,
Adulmec mireasca nemuririi,
Înec în sentimente câmpia iubirii.

Și totul pentru că tu nu ești aici.

O stare, o raza de nepăsare,
Un dor în proces de formare,
O iubire moare,
Și totul într-o visare.