am început să iubesc în pîntecul mamei
printre mușcate și hematii acolo
mi-am strîns toată puterea și-am spus primul cuvînt
mama fierbea mazăre a simțit o durere
coarnele fricii i-au găurit pielea a căzut în genunchi
s-a rugat la santa maria de guadalupe

cuminte și răsfățat
cuminte cu bucăți de asfalt pe alocuri m-am arătat lumii
și lumea a pus în drumul meu frunze de palmier

înainte de asta a fost
rana din genunchi a bunicului marele cutremur
și căpița de fîn în care se ascundea tata după ce mai tăia un vițel

*

cel mai mult mi-am dorit o salopetă nu știu cine m-a învățat
poate am învățat singur
oamenii nu se sprijină îmbrăcat în hainele de duminică
mi-am dorit o salopetă crem și o plasă de păr
voiam să fiu sudor sau fierar bunicul cîștiga bine din asta

*

bufnița ascunsă în horn
trupul tău hrănindu-se din trupul meu ca lipitoarea de baltă
toate au prevestit
căldura și pierderea
urmele tale prin lucernă
refugiul

trupul tău hrănind bunătatea mea ca liliacul pîndind
un mic șoarec de cîmp

*

departe e granița firească a lumii
atît de departe încît gîndul a înghețat suspendat
între o iesle și-o cruce

și zilele trec zgomotos ca atunci cînd îmbraci o haină de fîș
poate am învățat singur
poate am avut un vis în care santa maria de guadalupe mi-a spus
oamenii nu se sprijină îmbrăcat în hainele de duminică
dragostea trebuie să fie curată să fie sterilă ca acul unei seringi
dragostea trebuie să taie perfect jugulara
în urma ei hainele mele de lucru
plasa de păr
pîntecul tău în care stau ca metalul pe fundul apei

*

cu mîinile mele să mă împac să pot face din ele căuș
să trag orașul acesta ca pe un pat în care te așez cînd ochii ți se întorc
obosiți după atîtea spații vaste și albe
la șapte kilometri-n aval de orice om să-mi fac o cetate
pe jumătate de piatră jumătate pămînt
să nu-ți lipsească nimic
nici carne de supă nici grîu
nici vești despre mine

*

am început să iubesc sărind de pe stînci
trupul meu despicînd apa ca moise desfăcînd marea roșie
cuminte și răsfățat
cuminte cu cu bucăți de argint pe alocuri
m-am arătat lumii și lumea s-a înecat ca soldații
faraonului de teracotă

*

și dacă n-ar fi de ajuns voi face șase mii de bărbați
șase mii de etrusci de strajă liniștii tale

te-ai ascuns după un munte mare și gras
după o femeie trupeșă ce frămîntă aluat în covată
în păr ți-au crescut fructe zemoase
lumea te strigă femeia cu păsări femeia curmal
sau femeia cu ulei de migdale

*

am început să iubesc după prima semănătoare
înainte de asta a fost rana mea din genunchi bufnița ascunsă în horn
printre mușcate și hematii mi-a fost scris să-mi strîng toată puterea
să nu-ți lipsească nimic
nici sîngele meu hrănindu-te ca lipitoarea de baltă
nici carne de supă nici grîu nici argint
și nici vești despre mine