Departe sunt de toate, de ce-am iubit, de ce-am urât vreodată,
Lumină fără rost ce-și caută culcușul.
Aș da un an din viață să pot strânge acum în pumn
Zăpada murdară de pe trotuare
Să simt cum fața mi se împietrește de frig
S-aud colinde în prag de seară
Și glasul mamei cald.

Poate că așa a fost să fie
Să simt cât de dragi îmi sunt toate
Acasă...
Să simt acum și pentru totdeauna
Că locul meu e acasă
Acolo unde miasma ierbii mă îmbată
Și foșnetul copacilor imi dau târcoale
Acolo unde marea e mai albastră
Și luna părtașă la dragostele mele.