nu-mi pemit
să nu fiu trist
e ca un chist
ce apasă
o grimasă
se arată
și mă chinui toată
ziua să o șterg
ca un dement
merg
peste tot
pe față
râd cu gura
tac cu ochii
și privesc inJur
doar copii
ale celor ce gândesc
destul cât pentru întregul popor credul
clone
în uniforme
cu cercei tatuaje
și cravate roșii
pe care puțini le văd
iar ceilalți devin nostalgici
destinul tragic
al românilor
e pe buzele tuturor
nebunilor
de secole încoace
singura explicație
pentru o nație
care preferă
să găsească explicații
în loc să rezolve situații
de criză
culturală
economică
politică
toți critică
urmează la conducere
altă generație prolifică
credeți-mă noi vom schimba totul
potopul
va salva
patria
și cei care vor scăpa
vor instaura
un nou regim
în care toun nou regim
în care toi vom conduce țara
și vor fura
în mod egal.