pomii de pe alee
susțineau burta cerului
să nu se reverse peste noi

stăteam ascunși ca într-o peșteră

razele lunii erau niște stalactite
în timp ce tu îți puneai frunze peste suflet

multe frunze peste suflet
că s-a speriat și statuia imensă
ce își ținea legată fedeleș
umbra

zgomotele veneau până la noi ca niște zaruri
aruncate pe o masă de fier

în rest
aveam secretul nostru
strângeam pumnii și ne era cald