ochiul neîncrezătorului e mai însuflețit decât cea mai aurită icoană
sfințită la șapte biserici

drumul orbilor nu poate conduce către ceea ce nici măcar în noi
nu știm afla

abia ieșind pe ușă dintr-o mamă putem colinda cu fruntea sus prăvălii

vom sfârși prin a număra stâlpii

:+:

mirosul wc-urilor de tren ne va îmbrățișa de rămas bun cu brațele
spălătoresei ce fierbe rufe

cu tâmpla lipită de geam te poți privi în ochi cu idioțenia păsării
izbite de lumină

în astfel de momente înțelegi: nu contează unde ai fi putut ajunge

nu te așteaptă nimeni și nimic

:+:

dacă ai bijuterii și ceas la mână cei mai buni prieteni îți sunt groparii

altminteri
nu că ar conta însă chiar mort fiind mai poți primi o lopată în gură

de aceea
spun: poet e numai călătorul capabil să patineze pe sufletul înghețat

de crucea sfântului andrei se va izbi ca de-o oglindă întoarsă pe dos

:+:

săritul din mers: iată viața

urcatul și coborâtul au succes numai pentru picioarele a căror inimă
deprinde ritmul pământului

invalizii și afonii istovesc repede și sfârșesc a se împerechea între ei

scârbă mi-e: de marile orașe și de site-urile de poezii a trece prin ele
e ca și cum

ai șterge cu salivă o rană sau te-ai pișa pe lipitori