fugi de orice

fugi întotdeauna când lucrurile se răzvrătesc
se smulg din oameni acoperă străzile
parcă ar fi zăpezi fantasmate
sau vise stranii cu ceilalți mult mai bătrâni
și sapi tuneluri în ei sapi la nesfârșit
să uiți de friguri să uiți de copilul înghețat

îi iubești așa cum stau pe marginea patului
- insomniaci fără puncte cardinale -
le așterni pe umeri naivități
îi strângi lângă inimă îi ferești
să nu-i atingă vreo nenorocire
iar lucrurile lor bine orânduite se împrăștie
aprind focul trosnesc

refugiați într-o căldură neblestemată
doar tu și fumul