ÃŽntre noi
absența
ca o pânză ninsă
sunetele vocilor
se împotmolesc amețite
în cutele moi
amprentele palmelor noastre
se preling subțiri
pe sub tivuri
îndurerate
se adună în colțuri
aruncându-se din înalt
sinucigaÈ™
ca țurțurii în soare
mor în sclipirea lor
întretăiată
sărutări desperecheate
respirația așternutului cald
boțit cândva
sub sânii îmblânziți
zvâcnetul călcâiului tău
lăsat buzelor
pradă

Mi-e dor
iarna dansează încă
dezbrăcată
pe stradă
ÃŽn piept
cireșul își pune
veșmântul
de chiciură