La mine a venit gardianul
în zgomotul insuportabil al papucilor de lemn
să-mi arate ceasul lui elvețian cu capac
încrustat cu pietre prețioase averea lui
așa vine la fiecare celulă fără oxigen
ai senzația că te strânge de gât
el râde de disperarea ta
cum dai din mâini
ca și cum ai putea să zbori în întuneric
pășea grăbit să-mi deschidă ușa
număram secundele
zece
nouă
opt
șapte
cât o să mai văd lumina asta oarbă
ferestrele încețoșate
nu-mi mai trebuiau bagajele
cărțile cu coperți de piele
legate cu fir de aur
ce rost mai aveau hainele
să ascund câteva versuri
să i le recit lui Iahve
din suflet
ce-am făcut în așteptarea lui
mă gândeam la cuvintele bătrânului
cât o lecție de viață
însemnarea fiarei
moartea vine pe muzică de Wagner
în piept inima-mi bătea spre libertate
în picioare mi se înfigeau bucăți de gheață
aseară înainte de a mă întinde pe pat
de a-mi repeta cele zece porunci
cum făceau evreii la Auschwitz
m-am pomenit spunând
ascultă Israel de azi sunt liber
de astăzi pot să râd în fața morții
de astăzi pot să iubesc în fiecare cuvânt
de astăzi voi fi în afara pereților întunecați
mirosului de carne stricată
de astăzi mă voi plimba prin Univers
prin toate galaxiile dorite de mine
mă voi duce și la muzeul Căii Lactee
să-mi recuperez cenușa